Belgrad

Despre Belgrad

Belgrad este capitala și cel mai mare oraș al Serbiei. Este situat la confluența dintre râul Sava și fluviul Dunărea — două căi navigabile internaționale —, unde Câmpia Panonică întâlnește Balcanii. De asemenea, orașul este plasat de-a lungul coridoarelor paneuropene X și VII. Cu o populație de 1.710.000 (conform estimărilor oficiale din 2007) de locuitori, care include și cetățenii ce locuiesc temporar în străinătate, Belgrad este cel mai mare oraș de pe teritoriul fostei Iugoslavii, al treilea de pe Dunăre, după Budapesta și Viena și al treilea din sud-estul Europei, după Istanbul și Atena — Bucureștiul nefiind situat în sud-est, ci mai degrabă în centrul Europei.

Belgradul are statutul de unitate teritorială separată în Serbia, cu un guvern autonom. Teritoriul său este divizat în 17 municipii, fiecare cu propriul consiliu local. Acoperă 3,6% din întreaga suprafață a țării, iar 24% din populația Serbiei locuiește în acest oraș. Belgrad este totodată și centrul economic, cultural, educațional și științific al Serbiei.

Orașul Belgrad are o arhitectură variată și neomogenă, de la cea a centrului Zemun, tipică unui oraș din Europa Centrală, la una mult mai modernă și spațioasă, în Noul Belgrad. Cel mai vechi stil arhitectural se găsește în parcul Kalemegdan. În afara parcului, cele mai vechi clădiri datează numai din secolul XIX, din cauza poziției geografice și a frecventelor războaie și distrugeri. Cea mai veche structură din Belgrad este un mausoleu turcesc greu definit, iar cea mai veche casă este un bordei din chirpici pe Dorćol, de la sfârșitul secolului XVIII. Influența occidentală a început în secolul XIX, când Belgradul a fost transformat complet de la un oraș oriental la arhitecturi contemporane acelor vremuri, cu influențe din artele neoclasică, romantică și academică. Arhitecții sârbi au preluat tendințele europene la sfârșitul secolului XIX, construind Teatrul Național, Palatul Vechi, Catedrala Ortodoxă, iar ulterior, la începutul secolului XX, Adunarea Națională și Muzeul Național, cu influențe Art Nouveau. Elemente de arhitectură neo-bizantine sunt prezente în clădiri precum Fundația Vuk, vechiul Oficiu Poștal de pe strada Kosovska și lăcașuri sfinte, precum Biserica Sfântului Marcu (pe temelia mănăstirii Gračanica) și Templul Sfântului Sava. 
            În timpul perioadei guvernate de comuniști, multe locuințe au fost construite rapid și cu investiții mici, pentru a găzdui afluxul mare de cetățeni din zonele rurale imediat după cel de-al doilea război mondial, uneori având ca rezultat arhitecturi brutale pentru blocurile din Noul Belgrad; o tendință de realism socialist a condusă pe o perioadă scurtă, având ca rezultat clădiri precum Sala Uniunii Sindicatelor. Cu toate acestea, la mijlocul anilor 1950, tendințele moderniste au preluat conducerea și încă domină arhitectura din Belgrad.